marți, 27 decembrie 2011

Sheriffia - căcat rusesc

  L-au măturat rușii pe Smirnov, că cică, nu vroia la pensia bine-meritată. Presa pusă pe jar și maldavanului i se lipesc de ochi știri cu buba de douăzeci de ani: Alegeri în Transnistria! Eu încă nu am aflat când a reușit cetatea Tighinei să sară râul, deci cred că a trecut dincolo doar Benderul rușilor. Eu cred că se încearcă a băga speranța în maldavan, că „Moldova poate fi reîntregită” și așa să mai ia ceva și curmentatorii pulitici, că se cere deja spartă monotonia cu alegerea prșădintelui. Nu știu ce bou poate crede că Șevciuk stârpește corupția, trimite tancurile dincolo de Breansk sau înapoi la Odesa, scoate TAB-ul de la Tighina și urlă „unire moldoveni!”. Trebuie să fii mai naiv decât cel mai mare romin ca să crezi că ăsta nu e sluga rușilor. Mi-e mai mare silă de travaliul cu negocierile, formatele și cifrele plusate, decât de cea mai grețoasă vomă. Am mai scris ce-i aia „regiunea transnistreană” și modul în care ar trebui abordată problema respectivă. Maldavanul nu poate pricepe că dacă te-ai apucat să te caci și-ai reușit doar pe jumătate - ori umbli cu rahatul la cur, ori tai frânghia. Deocamdată maldavanul alege prima variantă și-i pute urma și-i opărit la cur, adică hotar nesecurizat și mărfuri majoritar haholești de foarte proastă calitate. Atât timp cât vom avea așa-zisa guvernare cu iz maldavanist, fie el și maldavropenist - nu vom scăpa de această durere de cap și această instabilitate ne va ține pe fund.

miercuri, 21 decembrie 2011

Lătratul la cețățenia normală și ce ar putea face statul.

  Ceva timp în urmă am vorbit despre tratamentul aplicat celor ce vor să aibă actele normale. Cu greu, umilită, lumea își ia actele și-și caută de treabă, dar unde e vorba de ceva românesc, acolo sunt și lătratul a ploaie și bețele-n roate din partea maldavanilor mai mult sau mai puțin spumoși. Nu e destul că statul român se pișă cu boltă pe cetățenii rămași înafara statului, sare pe rană încearcă să presoare și statele-accident în care se află la moment: RM și Hohland.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Curluntrism maldavnesc

  A trecut deja o decadă de la Ziua Națională, dar se pare că o grămadă de maldavani rominoizi și romini au intrat în săptămâna chioară. Altfel nu-mi explic de ce respectiva mulțime continuă să polueze rețelele sociale și nu doar, cu mutra lui Chirtoacă, care zice că-i necesar de revenit la românism. Pură dragoste orbească sau iarăși e vorba de interes?
  Nu doar o dată s-a scris de capacitatea maldavanului de disimulare și că maldavanul nu e stabil în crez. Idealurile maldavanului variază funcție de înterese și Chirtoacă e dovadă elocventă în acest caz. Băgați-vă beliții în pozele de mai jos.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Calvarul redobândirii cetățeniei

  Din momentul în care păduchioșii scârboși de dincolo de Nistru au ocupat România, o bună parte din cetățenii ei au fost impuși să aibă și pașaport sovietic. Foarte des aud că lumea ocupată de ruso-haholi, a fost privată de cetățenia română. Conform normelor de drept internațional în vigoare la acea dată (26-28 iunie 1940), invazia sovietică a fost ilegală. Logic, tot ce a întreprins administrația sovietică din teritoriile românești furate, sunt pure acțiuni ilegale. De ce schimbul cetățeniei românești cu cea sovietică ar fi fost o acțiune legală? Să admitem că greșesc, dar mai e o chestie: pe o parte din teritoriul României ocupate a fost constituită o republică sovietică unională - RSSM - fapt ce contravinea chiar și constituției sovietice. Deci, câtă legalitate avea acordarea cetățeniei maldavnești cetățenilor români, căzuți în mocirla roșie? Eu zic că avea atât cât îngroapă mâța. Au făcut porcul rus și scroafa haholească vreun referendum să întrebe românii dacă vor să se dezică de cetățenia română în favoarea celei sovietice? Nu am găsit asemenea informații. Ăștia, ce latră că Unirea e imposibilă deoarece e nevoie de un referendum (la care se va răspunde negativ), nu se întreabă dacă a fost unul atunci? Și ce a răspuns pulimea la referendum?

miercuri, 16 noiembrie 2011

Țiganii și plăcuțele de înmatriculare

Astăzi am trecut prin Cantemir, județul Cahul. Am fost pe la spital să-mi văd o rudă. Așa cum aveam două modalități de a ajunge la gară, am decis să o iau pe strada centrală și să mai văd ce s-a schimbat prin localitate. Lângă bazar, printre lumea ce se învârtea pe-acolo, stăteau trei țigani de la Tartaul. Mai întunecați decât orice tigan romin. Tăciunii ăștia, cum nu aveau ce face, râdeau de trecători și de ce-i în jur. În șirul mașinilor parcate lângă spital, era și un Megane înmatriculat în Constanța. Mașinile înmatriculate în Cantemir, au plăcuțe de modelul "CT AA 111". Ăștia trei au observat că aia are altfel de plăcuțe și unul din ei o arde, cică "Ia proștii, i-o pus lu' aista literele după număr!". Și au râs căscații până unul din ei nu zice "Staí bă, că uiti, jios scrie ro. Îi din România băă". Și iar au râs, dar deja de prostia lor. Sunt sigur că astfel de cazuri s-au mai întâmplat prin Telenești (cu Tulcea), prin Ștefan Vodă (cu Suceava), sau prin Vulcănești (cu Vâlcea). Poate nu țigani, dar proști de genul ăstora trei mai sunt. Să vină cât mai rapid ziua Unirii, ca plăcuțele de înmatriculare să nu fie de râsul proștilor, fie ei țigani sau altceva. Îmi pare foate rău, că având bateria aproape descărcată, telefonul nu mi-a permis să pornesc camera și să fac o poză cu mașinile și cu țiganii ăia.

joi, 8 septembrie 2011

Cum şi de ce am pierdut într-un concurs

  Poate unii deja s-au obişnuit cu faptul că scriu la sfârşit de săptămână, dar deoarece articolul de mai jos e în legătură cu un alt articol de-al meu, am făcut o excepţie.

  Trei luni în urmă, am participat la concursul "Blog pentru Basarabia", scriind articolul "România dinafara României. Vedeţi aici rezultatul, iar aici la comentarii vedeţi reacţia mea argumentată şi necombătută, la desfăşurarea şi finalul acestui concurs. Cei care au văzut ca cineva de prin Botoşani să strige "Kuzmin, go home!" pot să nu mai citească în continuare şi să admire gândirea celui care a câştigat, scriind unul dintre cele mai proaste articole cu care a participat lumea (sau aproape) la concurs.

  Nu contează că am pierdut, ci cum. Prietenii pot confirma că încă până la faza jurizării am zis că voi pierde şi doar din cauza prezenţei în juriu a unui maldavan - Vitalie Călugăreanu. E ăla care modera o emisiune la ăştia cu "Moldova, eu CHIAR te iubesc!". În articolul cu care am participat, am zis de maldavanism şi de repercusiunile acestui curent în viaţa românilor. Deoarece maldavanismul cretinoid e politică de stat în R. Moldova, l-am menţionat şi pe tovarăşul Filat. Nu există contraargumente la ce am scris pentru concursul iniţiat de George Damian şi finanţat de rapănul DRP.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Maldova, Smirnovia şi problema graniţei

  Ieri a fost sărbătorit unul din cele mai însemnate evenimente din istoria Maldovei (Moldova maldavanilor): împlinirea a 21 ani de la declararea independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene! Cum această ocazie, transmit şi eu felicitări marelui popor maldavnesc-nistrean. Din păcate, înaintaşii republicii cvasi-independente Sheriffia, nu au găsit resurse financiare pentru desfăşurarea unei parade cu angrenarea tehnicii militare de ultim răcnet sovietic rusesc. Anul acesta, mindria smirnovistă s-a limitat la alergarea soldaţilor prin centrul celei de-a doua capitale maldavneşti - Tiraspol. Dar să nu credeţi că a fost un simplu marş jenant! Nu! Măcar datorită simplului fapt, că apărătorii patriei lui Antiufeev au fost instruiţi excelent, în colaborare cu fraţii apărători ai statului secular condus de tătuca Lukaşenko. În continuare, vă voi explica de ce Maldova are două capitale.

sâmbătă, 27 august 2011

Moldova, eu mă culc cu tine!

  Maldavani din toate ţările, mândriţi-vă! "Ţara" voastră - glumă sinistră sovietică - a împlinit 20 ani de independenţă faţă de România şi Ucraina!
  Fătată la 2 august 1940, RSSM (Moldova maldavanilor) devine patria maldavanului sovietic, care a fost instruit rapid să uite de faptul că-i român şi că păduchiosul ocupant rus îi este frate. Pentru obţinerea naţiunii maldavneşti, fratele ocrotitor ia măsuri cât se poate de paşnice: deznaţionalizare, valuri de deportări în masă în raiul Siberiei, dărâmat de biserici, execuţii cu ţeava-n ceafă, foamete organizată şi exproprieri de pământ care urma să fie folosit la experimente otrăvitoare. O grijă deosebită o avea fratele rusălău şi pentru şcolirea maldavanilor. Astfel, în ajunul prăbuşirii URSS, la capitolul "densitatea oamenilor cu facultate", îi întrecea doar pe cei din republica-soră Kârgâzstan. Să nu fie astea motive de "mindrie"?

joi, 28 iulie 2011

Cetatea Albă - oraş uitat de toţi şi toate

Din articolele anterioare, aţi înţeles că la graniţă am avut parte de peripeţii. Chestia forte a fost cea cu formularul pe care eşti obligat să-l îndeplineşti, dacă vrei să ajungi în Ucraina. Şoferul (boul cu cetatea vândută), încă din Chişinău se agita, că noi am scris că mergem în vizită:
- Ei şi prostii ni-aţ scris voi aişea?! A s vă întoarcî înapoi! A s zâcî c merjiţ la lucru în Odessa!
Turba săracu' când a aflat că din cauza noastră mai stăm în vamă.

Nu completasem corect fiţuica aia. Un alcoolic bişniţar, mai întunecat decât cel mai negru tigan romin, ne ajutase cu adresa care trebuia indicată în formular. Asta pentru ca haholul să ştie exact unde te opreşti şi ce scop ai. Paştele mă-sii, de unde dracu' să ştim adresele hotelurilor statului haholesc?! De la el am aflat că principala stradă din Cetatea Albă, e Lenin. Noi cică urma să stăm pe "Lenina 4". Babele deja bolboroseau şi se ofticau. Una din ele nu a mai răbdat şi ne zice ruseşte:
- Uitaţi-vă la ei, aşa de mari şi nu ştiu ruseşte! Nici măcar câteva cuvinte să scrie nu pot! Omul perfid nu e din RîMî şi nu ştie limba republicilor surori. Afară erau peste 35 grade, însă cred că am transpirat mai mult din cauza râsului.

marți, 19 iulie 2011

Cetatea Albă - istorie-n paragină

Am promis că o să scriu despre măreaţa fortăreaţă şi îmi cer iertare că o fac târziu. Scopul e cel de a stimula cât mai multă lume să meargă să o viziteze. Merită absolut toţi banii şi timpul, aşa că: drum bun! Mai ales celor care vor lăsa prostiile de genul şcolilor de vară la Sulina sau habotnicia fariseică ce presupune inclusiv umblatu' pe la biserici şi pochi şi vor merge să o admire.

Într-o zi senină de august, împreună cu omul perfid, luând un autobuz cu ruta Chişinău - Sergheevca, am pornit spre ceea ce avea să fie una din cele mai impresionante imagini văzute de mine, pe viu, vreodată. Din articolul anterior, aţi aflat unele detalii despre cum am pornit de la Gara de Nord din Chişinău şi cum am ajuns la graniţă să îndeplinim nişte aiureli de fiţuici.

miercuri, 22 iunie 2011

România dinafara României

  Găselniţa ruşilor, prin care la 1812 au luat mult mai mult decât au declarat, Basarabia incluzând Hotinul, nu mai există. A murit odată cu constituirea statului unitar român în 1918. Din păcate, după 22 de ani în care lucruri serioase pentru consolidarea integrităţii ţării nu prea au fost realizate, a pierit şi România de la Nistru pân' la Tisa, ca urmare a raptului bolşevic şi a dictatului hitlerist din '40.

În sfârtecarea prăzii, cel mai însemnat rol, aproape exclusiv, l-au avut ucrainenii prin M. Greciuha (preşedintele
Sovietului Suprem al Ucrainei), care în urma procesului de constituire a RSSM, şi-au realizat, în mare parte, intenţia pe care o aveau de câteva decenii: trecerea sub administraţie ucraineană a unui teritoriu important, care niciodată nu le-a aparţinut.

duminică, 29 mai 2011

Postamentul batjocurei

Cam aşa poate fi numit ceea ce stă în centrul "Pieţei Unirii Principatelor" din Chişinău.
S-a scris de câteva ori despre starea jalnică în care zace locul dat, însă fără niciun rezultat pozitiv.
Ultima dată am fost de 27 martie, cu doi buni prieteni. Am fost şi azi în treacăt şi constat că între timp s-a schimbat doar configuraţia căcatului de câine dimprejurul postamentului deşi lucrările de primăvară pentru curăţenia capitalei s-au terminat demult. Iertare, s-a tuns gazonul:



sâmbătă, 21 mai 2011

9 mai. Partea I: Ostaşii daţi uitării

  După ce am urmărit cu scârbă cum tovarăşii Lupu şi Filat au lătrat la memorial doar în rusă (chiar şi pe vremea lui tătuca vova se auzea româna, fie şi după rusă), am hotărât să merg la cimitirul din bulevardul Decebal 17 (da, e bulevard şi nu stradă cum scriu şi spun unii). Ajuns la faţa locului, am constatat că de doi ani de când nu am mai fost pe aici, s-a schimbat doar configuraţia şi cantitatea gunoiului înşirat în lung şi-n lat. Cimitirul militar de altădată a ajuns gunoişte şi căminul boschetarilor.
La intrare, pe cei doi piloni de beton armat, au fost cândva doi vulturi masivi, de bronz, care după bunul plac al rusului sovietic, în anii 60 au ajuns să fie daţi jos şi topiţi. Metalul obţinut s-a folosit cică, la ridicarea statuii lui Stalin care a stat la intrarea în grădina publică centrală şi statuii lui Kalinin. Genială faptă!

marți, 26 aprilie 2011

Deşteaptă-te odată!

S-a dat ordin. S-a deschis graniţa. "Scoalî Vasîli, putem treşi podu! Undi-i canistra?". "Fă proasto, undi s sarmalili?". Priviri entuziasmate. Nerăbdare. Cred că e la... o distanţă foarte mare. Trecem de "şcoala sportivă". Vale şi apoi lunca.... Picioare. Lume multă. "Vreu s-îl văd pi văr-neo...". "Mama, undi merjim?... Şi-i acolu?". "Bă, tu cât jin mai ai?". "Echi! S tot aşa ş fix ca noi vorghesc!". "Acuş ai s-auz ceceiţ". Văleu ce departe e de casă dar... ia... uite, casa mea şi de aici se vede! Curg flori spre soare... puţin mai la stânga. Nu am mai stat pe aşa pod mare. De ce toată lumea stă la grătare şi râde? Mama, ţii minte când m-ai îmbrăcat la "anu nou" în moldovan? Di şi aiştea s fix aşa îmbrăcaţ? Ce de-a fum.... Miroase a carne. Transpir şi nu mai vreau să duc florile astea. "Şi tre s spui?". "Sunteţi invitaţi oricând în ospeţie la familia Fasole!"."Tre să ţinem legătura că doar nu suntem străini!". Iarăşi podul. "Hai! C ni grăghim..." "Merjim acasî?"... "Tat, mă dor chişioarili". "Hai c nu-i mult". "Uiti cum oamenii şeia s purtau!..."
Trec patru ani. Tricolor cu "gherb" interfrontist, limba noastră - dracu ştie care. Cică-i limba "de stat". Rău că nu-i de şezut... Deşteaptă-te, prostule! Eşti furat! Mai trec ani de birocraţie şi vine unu Roşca. Al dracului patriot! Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română, să ne dezamăgim toţi odată şi să ne scârbim de fenomenul unirii. Apropo, idee vie şi în 2011. Vezi Acţiunea 2012 (poPULAră), leghianerii şi rahat de genu. Îi adunăm pe toţi sub tricolor şi-i anihilăm prin scârbă şi dezamăgire ca să nu mai vrea unire cât or fi. Roşca, balamuc, seif... care-i diferenţa? Agrarieni, democraţi, comunişti, filaţi - maldavropeni de conjunctură. Suntem maldavani şi tocika! Deşi se crede că republica moldova (nu merită majuscule) e un stat independent (ţară!) şi că relaţiile Bucureşti - Chişinău ar trebui să se dezvolte firesc, nu avem decât relaţii de "bună vecinătate". De când priveam cum curg lalelele în apa Prutului, au trecut ani suficienţi ca să apară noi generaţii despre care se tot spune că vor schimba ceva. Unde sunt ele? Vă explic atitudinea generaţiilor de după '90, din rm.
"Când o trecut podu, ii la noi, erau ca sălbatişii. Umblau pin magazini ş cumpărau tăt c ii aşă şeva nu o mai văzut. Işău din magazini ş borău pi drumuri di atâtia cât crăpau". "Când noi avem unt şacaladnâi - ii niş luninî nu aveu cu ceauşăscu a lor". "Lasî bă c am fost eu la galaţ, la romÎni! Numa ţâgani - plin oraşu. Şi s di proşti c în loc s zâcî 'du-ti la garî', ii zâc 'mergi la gară'". "S tăţ daţ cu gheli pi cap ş ascultî numa maneli". "Romaneasca i altfeli dicât moldovneasca c ii vorghesc cu ce-ce da noi cu şi-şi". "Băi tătî Europa zâşi c românii s răi ş ştiu numa s furi ş ti amăjeascî da moldovenii s cinstiţ ş lucreazî ghini". "Când a s ti văd c eşti scris în paşaport, atunşi a s cred c eşti român". "Cuvântu 'român' vini di la 'rrom' - ţâgan". "Di şi s ti uneşti cu dânşî dac ii ni-o bătut totdeauna?". Maldavanii au inventat oile "blea", astfel orice moment de mirare e fără noimă dacă nu se spune "oi blea". Prostia fiind infinită, exemplele pot continua la nesfârşit. În 1990, la "podul de flori", conform statisticilor, au fost 1.200.000 oameni. După douăzecişiunu de ani de aşa-zisă independenţă, câţi ar mai merge? Cine? Cu ce ar trebui înlocuit cuvântul "române" în strofa imnului?

miercuri, 23 martie 2011

Puţa carte nu ştie sau cum să te caci pe românism

  Analizând activitatea prodigioasă a unor organizaţii „proromâneşti” cu iz maldavanist, tind să cred în apariţia unui curent de generaţii care va facilita procesul apariţiei naţiunii moldoveneşti încadrată într-un stat creat de fratele slav. Astfel rezultatul mutilării României să devină ţară şi mândru să-şi atribuie denumirea de "Moldova" cu toate derivatele ei.
După un promiţător an (2009) care a culminat cu o sărbătoare de 1 decembrie la Chişinău, grupul de iniţiativă "Spirit Românesc" a dat start unor campanii similare/identice cu cele ale fraţilor de peste Prut - "Noii Golani". Aşa cum iapa proastă din start aleargă înainte şi evident leşină în toiul cursei, în 2010 lenea şi dezinteresul începuseră să dea semne de prezenţă în acţiunile "spiritiştilor".